Noutăți

Recent, zeci de apicultori de pe ambele maluri ale Nistrului, au participat la o nouă vizită de studiu organizată la stupina model „Casa Albinei” din satul Hulboaca. Aceasta aparţine familiei Popa, unde Grigorie, alături de fiul său Vitalie – apicultor în a treia generaţie – lucrează împreună pentru a dezvolta o afacere prosperă în domeniul apiculturii.

Evenimentul a fost organizat de Asociaţia Naţională a Apicultorilor din Republica Moldova și Asociaţia Apicultorilor din stânga Nistrului în cadrul proiectului PNUD „Dezvoltarea capacităților de export pe malurile Nistrului”, cu asistența financiară a  Suediei și Marii Britanii.

În deschiderea evenimentului, Ion Maxim, director executiv ANARM, a ţinut să menţioneze interesul sporit al apicultorilor de pe ambele maluri ale Nistrului de a găsi soluţii la provocările ce le întâmpină în dezvoltarea propriilor afaceri în apicultură.

ION MAXIM: “Datorită acestui proiect, în care sunt implicaţi circa 200 de apicultori de pe ambele maluri ale Nistrului, am organizat seminare comune, la care toţi cei prezenţi au primit informaţii utile de la specialişti din domeniu. Am ghidat dar şi am informat apicultorii în vederea soluţionării unor probleme strigente ce ţin de mărirea capacităţii de comercializare a mierii şi a produselor apicole derivate, folosirea bunelor practici în apicultură şi adaptarea la noile cerinţe ale pieţii Uniunii Europene, care ar favoriza exportul mierii din Moldova în ţările UE.

Vizitele de studii peste hotare, la stupinele şi cooperativele apicole din România şi Italia, au fost de bun augur. Acestea au avut scopul de a crea noi parteneriate și a îmbunătăți practicile adoptate în apicultură. Fiecare participant a avut posibilitatea să vadă cum se face apicultura la un alt nivel şi să-şi schiţeze unele idei bune de aplicat şi acasă.”

Evenimentul a avut şi o agendă cu tematici de interes sporit. Grigore Popa, apicultor cu zeci de ani de experienţă în spate, le-a vorbit participanţilor despre importanţa creşterii unor familii puternice de albini, dar şi despre  metodele de stimulare a albinelor şi perioada potrivită de intervenţii cu măsuri radicale.

GRIGORE POPA: „Primăvara, de când începe perioada activă a familiilor de albine până la culesul principal, suntem noi oare capabili să creştem familii puternice? Din  experienţa mea, pot spune că este posibil. Anul 2000 a fost un an secetos, în care primăvara am ieşit cu familii de albini slabe. Am fost nevoit să ajut familiile slabe să supravieţuiască, fiecare a fost pusă la iernat fără pierderi.

Metodele de stimulare a albinelor trebuie să fie adaptate în funcţie de anumite condiţii, şi de locul de amplasare al prisăcii. În cazul stupinelor amplasate în codri, păduri bătrâne, în care avem polen primăvara devreme, de la viorele, corn, alte plante melifere şi polinifere, este o situaţie. Alta este atunci când stupinele sunt amplasate în zona stepelor sau în afara zonelor de pădure, aici avem o situaţie deosebită. Metodele de intervenţie ale apicultorilor pentru a creşte familii de albine vor fi distincte.

Când este momentul oportun să începem stimulările, în special cele cu turtă proteică? Sfaturile specialiştilor sunt contradictorii, unii încep la sfârşitul lunii ianuarie, în februarie. Din experienţa mea, am ajuns la concluzia că corelarea dezvoltării familiilor de albini cu dezvoltarea naturii, învierea pomilor, arbuştilor, florilor, este perioada când se egalează noaptea cu ziua, aproape de 22 martie. Din această perioadă este oportun să intervii cu măsuri radicale de a creşte ponta mătcii şi respectiv să creşti un puiet până la cules.

Când pregătim familiile de albini pentru iernat, scopul nostru este să creştem albini sănătoase, cu un corp bine conturat, care ar putea depăşi cu bine perioada rece a anului şi în primăvară să aibă capacităţi de a creşte puiet sănătos. Se spune că o albină care iernează este capabilă să mai crească încă o albină în perioada primară, după care decedează.

Am consultat mai multă informaţie, inclusiv, a colegilor din România. Aceştia consideră că nu este cazul să forţăm albina să crească puiet devreme, în condiţii vitrege, dar este cazul să începem intervenţiile forţate doar atunci când sunt condiţii prielnice în natură, adică există hrană energetică, mierea, hrană proteică.”

 Petru Sacara, specialist în creşterea reginelor, le-a recomandat apicultorilor  care se orientează pe creşterea albinelor pentru producerea de miere, să nu mizeze pe o singură rasă. Indiferent cu ce rasă au ales să lucreze, sunt ani în care sunt mai funcţionale unele rase, spre deosebire de alţi ani, în care se manifestă mai bine alte rase.

PETRU SACARA: „Dacă vreţi albini viabile, trebuie să faceţi încrucişări. Dacă într-un an folosiţi X ca mamă şi Y ca tată, în următorul an alternaţi. 

Într-un grup mai mare de apicultori, la unul, aceeaşi rasă de albini poate avea unele trăsături, la altul, pot fi diferite. Atunci când formaţi un lot din 60-70 de albini din zone şi selecţii diferite, împerecherea lor va da rezultate mai bune.

În ceea ce priveşte creşterea reginelor, regina F0 se verifică după anumite criterii: capacitatea de a aduna cât mai multă miere, caracterul ei, trebuie să îmi permită să lucrez cu ea uşor şi al treilea criteriu este factorul de roire. Ceea ce am observat din lucru, este o constatare proprie, dacă regina îmi permite să lucrez noaptea, atunci când pot, în linişte, să fac manipulările, toate exemplarele de mătci întâlnite, reproduc calitativ.

În ceea ce priveşte factorul de roire, lucrând cu un număr mare de familii de albini, nu dispun de timp să fac anumite lucrări în stup, albinele singure trebuie să aibă grijă de familiile lor. Lucrul meu ca apicultor este să fiu alături de albină doar în situaţii de criză, să o tratez, pentru că ea nu are cum să facă rost de aceste tratamente de-sine-stătător, şi, în perioada în care nu are de unde îşi aduce hrană, să o ajut cu aprovizionarea.

Lucrul în stupină, manipulările în plus, sunt doar o terapie, o plăcere de a petrece timpul, nimic mai mult în termeni financiari.”

Am ţinut să discutăm şi cu un participant la vizita de studiu, membru al Asociaţiei  Apicultorilor din stânga Nistrului. Este vorba despre o apicultoare din Dubăsari, care de 20 de ani munceşte în calitate de jurnalist ecologic, iar apicultura reprezintă un aspect al activităţii sale, în lupta pentru protecţia albinelor.

ELENA STEPANOVA: „În apicultură am ajuns datorită soţului,  care, de mic, a crescut alături de albini. De profesie sunt medic veterinar, am învăţat şi domeniul apiculturii, deşi, până în prezent, acest domeniu mi se pare matematică curată. Mă mândresc cu soţul meu dar şi ceilalţi apicultori, care descoperă, zilnic, această ştiinţă complexă.

Noi vindem mierea pe plan local. Suntem un grup de apicultori, fiecare are câteva zeci de familii de albini, şi ne este mai complicat să exportăm mierea din Dubăsari, din cauza anumitor formalităţi. Am absolvit cursuri de gestionare a afacerilor şi mi-am dat seama că putem transforma stupina într-un loc de atracţie pentru turiştii de pe ambele maluri ale Nistrului.

Am un vis care deja se transformă în realitate. Nu în zadar am venit la acest seminar, dar şi în această locaţie, „Casa Albinei” din Hulboaca. Ne-am dori şi noi să avem mulţi vizitatori curioşi să vadă cum cresc şi produc miere albinele noastre.

Avem un tur cu destinaţii curioase pentru turişti, cum ar fi Centrala Hidroelectrică, iar partea finală a excursiei este la noi în stupină. Suntem recunoscători organizatorilor acestui eveniment care ne adună la un loc şi ne oferă practici de lucru atât de utile. ”

Ulterior după aceste seminare, grupul de apicultori au vizitat unitatea de procesare și export „Casa Albinei” SRL, un lider în apicultură și în industria apicolă din Republica Moldova. Activitățile curente ale companiei includ: producția de miere și alte produse apicole, procesarea mierii, ambalarea și comercializarea mierii, exportul de miere premium, 100% naturală.

Apicultorii au avut oportunitatea să se familiarizeze și să cunoască mai detaliat cum funcționează o linie modernă de ambalare a mierii. Cu o experiență de 20 ani, „Casa Albinei” SRL produce, procesează și exportă peste 500 de tone de miere anual.

Pentru piața locală, mierea este ambalată manual în borcane și în recipiente de plastic, iar pe piața externă mierea este exportată en-gros, în butoaie metalice de 300 kg, fiind ulterior ambalată de importatorii străini sub o altă marcă.

Instalarea noii linii de ambalare îi va permite companiei să adopte ambalaje cu valoare adăugată și să exporte sub propria marcă. De asemenea, linia automatizată va ajuta compania să ambaleze până la 20 de tone de miere, în doar 2-3 zile.

Vitalie Popa, co-fondatorul companiei „Casa Albinei”:

„Vindem cea mai mare cantitate din mierea procesată în Italia, avem acolo un partener de încredere cu care colaborăm pe parcursul mai multor ani. Dorim să comercializăm miere în borcane, nu doar vrac și să ajungem pe rafturile magazinelor din Uniunea Europeană și nu doar”.

Această vizită de studiu a fost organizată în cadrul proiectului PNUD „Dezvoltarea capacităților de export pe malurile Nistrului” (AdTrade), cu asistența financiară a Suediei și Marii Britanii, ca parte a unei inițiative menite să sprijine dezvoltarea unor afaceri apicole reziliente pe ambele maluri ale Nistrului.