Bolile și dăunătorii la albine. Dăunătorii albinelor

Prădătorii cerii si albinelor – sunt numerosi si extrem de variaţi, provenind atât din regnul animal (insecte, batracieni, păsări si mamifere), cât și din regnul vegetal (plante dăunătoare) care produc pagube însemnate în stupină, prejudiciind buna dezvoltare a familiei de albine

Molile cerii sau gaselniţa mare şi mică – pot produce deteriorarea şi distrugerea fagurilor clădiţi, dacă nu se iau din vreme măsurile de protecţie a acestora. Atacul acestora se poate realiza şi asupra fagurilor din interiorul familiilor slabe, atunci când se reproduc în interiorul stupului. Pentru combatere fagurii de rezervă se protejează prin fumegaţii în spaţii etanşe cu sulf 50 g/m³. Combaterea se realizează prin menţinerea în condiţii de igienă şi sănătate, capabile să se apere împotriva acestor lopidoptere;

Viespea mare – de obicei atacă albinele lucrătoare ce se întorc de la cules şi se hrănesc cu acestea. Atacul de viespi are loc în general toamna când familiile încep să slăbească. Viespea mare îşi construieşte cuibul în pământ. Pentru prevenirea atacului de viespi în stupină se urmăreşte distrugerea directă a cuiburilor din apropiere sau prin pulverizarea acestora cu substanţe insecticide.

Furnicile – pot ataca şi acestea familiile de albine, distrugând puietul şi consumând rezervele de hrană. În scopul de a preveni atacurile de furnici se recomandă menţinerea în stupină, pe cât este posibil, numai familiile puternice adăpostite în stupi nedeterioraţi.

Păianjenii – în plasele întinse între stup şi plante nimeresc albinele, care sunt nimicite. Combaterea se face prin distrugerea plaselor de păianjeni;

Urechelniţele – acţioneaza noaptea, iar ziua se ascund în crăpături. Cel mai frecvent pătrund în stupi în lunile iulie-august, desfac capacele celulelor, mănâncă mierea, păstura, strică fagurii, pot ataca şi puietul. O singură urechelniţă poate consuma până la 300 mg de miere. Combaterea se face la stupii care trebuie ţinuţi pe locuri uscate, pe ţăruşi unşi cu un strat gros de vaselină sau alt material lipicios.

Prigoria sau altinarul – face pagube mai mari prin faptul că se hrăneşte cu albine pe care le preferă oricăror alte insecte. Alungarea prigorilor din preajma stupinelor se realizează prin sperietori sau prin aplicarea unei folii de polietilenă neagră pe acoperişul stupilor asociate cu posibilitatea de vibrare a acesteia.

Ciocănitoarea sau ghionaia – poate să perforeze, iarna, pereţii stupilor, în special a celor amplasate în pădure. În astfel de cazuri se impune ţinerea la distanţă a acestora de stupi prin plase protectoare sau diferite sperietori.

Sticleţii – toamna târziu şi iarna se pot aşeza pe scândurica de zbor şi bat cu ciocul în peretele stupului sau pe scândurică şi consumă albinele care ies. Combaterea este asemănătoare cu cea a ciocănitoarelor.

Şoarecii – produc pagube pătrunzând toamna în stupi unde se instalează pentru iernare, hrănindu-se cu miere din faguri, păstură si chiar cu albine. Prezenţa şoarecilor în stupi poate fi constatată prin ascultare, după rumeguşul de faguri amestecat cu albine roase şi fecale de şoareci de la urdinişurile stupilor. Pentru a preveni pătrunderea şoarecilor toamna la urdinişurile stupilor se instalează gratii metalice de protecţie împotriva pătrunderii şoarecilor.

Aricii – vizează frecvent stupinele de păduri, strângând albinele moarte și cele slăbite. Însă ei pot distruge un numar mare de albine vara când e cald, iar stupii nu sunt suficient de încăpători, o parte din albine atârna în bărbi.

Leave a Comment