Apicultura ecologica

Apicultura ecologică (= bio, organica) cuprinde, pe lângă normele de bună practică obligatorii pentru apicultura convenţională, o serie de metode de producţie care sa conducă la calificarea producţiei ca fiind obţinută după metode de producţie organică. Scopul apiculturii ecologice este acela de a obţine produse curate, nepoluate în paralel cu luarea de măsuri privind protecţia mediului şi dezvoltarea durabilă.

Condiții minime pentru practicarea apiculturii bio

Pot practica apicultura ecologică numai apicultorii care pe o rază de cel puţin 3 km în jurul stupinelor există culesuri asigurate de flora spontană sau culturi ecologice, culturi extensive netratate, nu există culturi cu plante modificate genetic, nu există surse de poluare cu noxe industriale sau trafic auto intens;
• În condiţii de stupărit staţionar zona trebuie să asigure întregul necesar de miere si polen atât pentru dezvoltarea familiilor cât şi pentru producţie;
• Se permite stupăritul pastoral, regulile privind practicarea acestuia fiind incluse in legislaţie;
• Pastoralul poate fi practicat în zone care respectă condiţiile de mai sus şi se anunţă organismul de inspecţie şi certificare cu 4 săptămani înainte de efectuarea transportului pentru a putea fi efectuate eventuale controale;
• În condiţii excepţionale, cand mutarea rapidă a stupinei este justificată, se admite anunţarea organismului de inspecţie şi certificare chiar înaintea efectuării deplasării.
• În cazul valorificării unor culesuri la culturile agricole, este obligatoriu ca acestea sa fie culturi ecologice şi acest lucru sa fie dovedit prin documente;
• Pe o harta de 1:50000 se marchează atat amplasamentul stupinei în staţionar cat şi amplasamentele la pastoral;
• Tratementele împotriva bolilor şi hrănirile trebuie să fie realizate numai cu produse admise în apicultura bio;
• Toate operaţiunile în stupi, deplasările, extracţia mierii de la fiecare cules, tratamentele efectuate se înscriu în registrul stupinei.

Leave a Comment